Despre frica de succes si cum sa treci de ea

Ai muncit din greu, ai fost constant, ti-ai facut treaba. Ai ajuns pana in punctul in care mai trebuie sa faci un singur pas, ultimul… si sa culegi roadele. Acela este momentul in care renunti la tot ce ai construit, te intorci si pleci, preferand esecul.

Suna cunoscut?

Daca facem o paralela cu fotbalul, este momentul cand un atacant dribleaza 3-4 fundasi in lant, face o faza care ridica in picioare tot stadionul, ramane singur cu portarul, reuseste sa il ocoleasca… ajunge in fata portii… si aici intarzie pana in clipa cand cineva revine si ii fura mingea.
Sau ca echipa care joaca intr-o cupa, pleaca cu sansa a 2-a si ajunge in finala dupa ce a maturat cu toate echipele din cale. Iar in finala toti jucatorii devin timorati si pierd fara drept de apel, fiind la un pas sa obtina rezultatul vietii lor.
Mintea omului este atat de complexa cand vine vorba de rezultate, incat este nevoie toata viata sa iti rescrii mentalitatea, sa iti regandesti strategiile, sa intelegi OBIECTIV care sunt cauzele esecurilor tale.

Sunt trei blocaje mari pe care le are lumea cand vine vorba de actiune:

– blocajul de inceput (primul sau primii pasi, cand trebuie sa te urnesti)
– blocajul de constanta (cand clachezi la partea de consistenta si rutina)
– blocajul de la final (sau teama de succes)

Atentie!
Teama de esec este total diferita de teama de succes.

Teama de esec este cea care iti ofera neincrederea cand vine vorba de actiune si rezultate pe care le-ai putea avea. Teama de esec nu te lasa sa incepi sau sa faci treaba cum trebuie, pentru ca tu nu crezi ca esti in stare sa o faci si stii inauntrul tau ca ai sanse mari sa o dai in bara. Moment in care preferi sa nu mai faci nimic, ca sa nu muncesti pentru un esec.

Teama de succes este mult mai perfida. In momentul in care esti aproape sa reusesti (succesul de multe ori apare ca o finalitate), emotia creste foarte mult. Atat de mult incat o percepi ca pe o anxietate, cateodata la cote apropiate de atacul de panica. O emotie pozitiva atat de puternica incat devine negativa prin valorile ei.

Excitatia pe care o simti cand mai ai doar un pas de facut si sa culegi roadele sunt aproape la aceleasi valori perceptuale ca o trauma. E o lume noua, totul se schimba. Creierul se blocheaza in momentul ala si te intorci de unde ai plecat, infrant dar in zona de confort, decat victorios, dar intr-o lume mult prea agitata si o realitate pe care nu o intelegi.

Este momentul cand, desi ai castigat o batalie in proportie de 99%, preferi statutul de invins.

Mintea umana este atat de complexa in prostia ei, cateodata ma sperie

O convingere de-a mea este ca probabil ma pornesc mai greu in anumite actiuni, dar ca eu MEREU termin cursa si ca pe ultima suta de metri dau tot ce am mai bun. Nu imi place sa deschid paranteze (metaforic vorbind) si sa nu le inchid.

Nu am fost insa mereu asa.
In retrospectiva, dincolo de toata teoria, exista o persoana care cu adevarat m-a invatat ca ultimii pasi trebuie concentrare maxima. Fostul meu sef nu concepea sa nu termine “cursa”.
Pe atunci dadeam tot ce puteam la inceput si pe parcurs, dar pe masura ce trecea timpul eram din ce in ce mai inclinat sa renunt. Iar el, pe masura ce trecea timpul, era din ce in ce mai hotarat, din ce in ce mai concentrat.
Aveam munca de 2-3 luni de facut in mai putin de o saptamana. Din punctul in care am spus “da” nu am mai dormit. O saptamana cu zeci de cafele baute, la final m-a gasit. In mijlocul echipei, dand indicatii, verificand mailuri, aranjand materialele, facand dosarele…
Pe masura ce trecea timpul deveneam mai concentrat, desi oboseala trebuia sa produca efectul invers.

Mai tarziu, dupa ce mi-am dat demisia, intrasem intr-o rutina aparenta. Deja ma angajasem in alta parte si lucram mai multe proiecte in acelasi timp. Deja eram in zona de confort, Seful nu mai era langa mine sa ma biciune pe final.. si eram in intarziere. A fost un moment crucial atunci. Mai era o zi pana la depunere, proiectele mi-ar fi adus mie o proprie afacere. Erau facute in proportie de 80%.

Cumva a ajuns la urechile sefului ca nu vreau sa le mai depun si am primit un telefon pe care il tin minte si acum:

Cu asta ai ramas de la mine? Cum sa renunti? Ai facut doua treimi din treaba si tu vrei sa renunti? Baga-ti mintile in cap, nu dormi la noapte, termina proiectele si depune-le, altfel nu mai ai ce discuta cu mine.”

Cumva mentalitatea pe care o avusesem o pierdusem in momentul in care plecasem de la el. Putea sa nu imi mai zica nimic, putea sa taca din gura si sa isi vada de treaba.
Am luat toate proiectele, le-am pus pe masa si mi-am facut planul ca sa le termin. Le-am depus si le-am castigat pe toate trei, desi bataia pe locuri era undeva la 1 din 4.
La jumatate de an din acel punct eram deja pe propria firma si munceam pentru mine. Chiar si acum ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi renuntat sa le mai depun. Am avut noroc de oameni cu calitati in jurul meu, care sa ma ajute sa imi formez o mentalitate corecta.

Acei ultimii metri pot insemna schimbarea. Doar ca schimbarea pentru multi inseamna anxietate, trauma. Declarativ individul cu frica de succes declara ca vrea schimbarea si rezultatele, insa la final prefera sa se intoarca la realitatea pe care o cunoaste, decat sa inteleaga o noua realitate, in care el este altcineva.

Cateva directii, in cazul in care te-ai regasit si ratezi cu poarta goala, desi ai driblat tot terenul:

1 – Viata este un maraton, nu un sprint (ca si orice proiect de altfel). La inceput iti dozezi efortul, dar ca in orice maraton, ultimii metri ii alergi la viteza maxima si cu concentrare maxima. Nu mai exista oboseala in cazul asta.

2 – Finalul este dincolo de linia de sosire!
QqFac paralela cu fotbalul, pentru ca s-au facut studii intregi pe comportamentul atacantilor care rateaza inexplicabil. Cei care pareau cinici in fata portii erau cei care incheiau faza in mintea lor cu celebrarea de dupa gol, nu cu golul in sine. Cei care ratau aveau ca finalitate perceputa poarta goala Cei care nu ratau, aveau ca finalitate perceputa bucuria de dupa gol.

Atletii care castiga cursele alearga si dupa ce trec de linia de sosire. Cei care pierd incetinesc pe final si isi simt pasii din ce in ce mai grei.

3 – Este mai important sa termini ce ai inceput decat rezultatul in sine.

Pe termen scurt poate parea o prostie. Cum adica sa fie mai important sa termin, chit ca termin prost si nu am rezultatele pe care le vreau.

Ei bine pe termen lung o sa ai numai de castigat, pentru ca multe din “rezultate” nu ai cum sa le percepi la inceput.
Orice ai credere despre ceea ce se intampla dupa linia de sosire, treci de ea! Pe urma o sa vezi exact ce se intampla, tragi linie si inveti. Daca nu termini, risti sa nu inveti nimic.

4 – Competitia este buna daca o intelegi corect!

Una dintre cele mai bune lectii pe care le-am invatat a fost aceea sa fiu competitor corect.

Eram o fire extrem de competitiva, dar in sensul rau. Ma suparam daca pierdeam “concursul” iar in timpul competitiei in sine ma concentram mai mult pe piedicile pe care sa le pun competitorilor, decat pe ce fac eu.
QCompetitia este buna doar in situatia in care este cu tine insuti si cu limitele din capul tau. Cand vine cineva din exterior, trebuie ajutat sa obtina rezultate mai mari decat tine, tocmai in ideea in care si perceptia ta despre rezultate se schimba.
In echipa noastra avem rezultate si recorduri. Doar ca ele sunt privite ca limite personale care trebuie depasite. Ne ajutam reciproc pe cat posibil, ca fiecare sa depaseasca recordul anterior.
Competitia pe intelesul vechi insemna sa infrangi competitorul cu orice pret.
Competitia pe intelesul nou inseamna sa iti ajuti competitorul cu orice pret, ca sa poti si tu sa dai ce ai mai bun din tine. Un rezultat al unui competitor iti aduce si tie o intelegere mai buna a fenomenului si rezultate personale mai bune.

5 – Cauta schimbarea in orice clipa! Schimbarea e buna!
Despre frica de succes si cum sa treci de ea!

Frica de succes este frica de schimbare, indiferent ca este schimbare in bine.
Cauta rezultate mai bune in orice domeniu al vietii, cauta sa simti ca meriti tot ce iti vine si ca tu esti 100% responsabil pentru rezultatele tale.

6 – Pune-ti obiective indraznete!

Daca te obisnuiesti cu obiective mici, pe care oricum le poti atinge, cand va veni o provocare cu adevarat mare, nu vei sti cum sa te comporti. Cauta sa dai ce ai mai bun din tine si viseaza departe. Nu iti pune obiective mediocre! Lumea e a visatorilor, nu a celor care isi propun lucruri perfect realizabile.

7 – Du o viata echilibrata!

Cauta sa obtii un echilibru pe cele 4 laturi – emotional, fizic, profesional si spiritual.
Lipsa echilibrului se vede in deciziile pe care le iei in conditii de “stres” perceput, cand ai de ales daca te intorci cu spatele sau mai faci doar un pas.

8 – Ramai pozitiv

Invata sa mergi pana la capat cand esti pe ultima suta de metri cu convingerea ca orice s-ar intampla, sigur o sa gasesti o cale sa faci fata. Este mai important sa termini si sa vezi ce este dincolo de linia de sosire, decat sa te intorci de unde ai plecat si sa o iei de la capat!

Exista o lectie in orice faci in viata asta.

9 – Exista ceva mai mare decat tine si ceea ce faci acum

Este, la nivel “basic”, o lectie de spiritualitate. Luptele marunte sunt pentru noi, oamenii, pietre de moara care ne duc spre adancuri. Daca gasim un laitmotiv al vietii si intelegem ca nu insemnam nici cat negru sub unghie intr-un tablou al universului si al istoriei omenirii, percepem in altfel frica de succes care ne intoarce intr-o realitate si mai marunta decat cea din fata noastra.
Esti parte din ceva mai mare, tu esti doar o unealta a scopului tau.