Cum influenteaza internetul puterea noastra de concentrare

Incepand cu varsta de 18-19 ani aveam un obicei de a cumpara zilnic Gazeta Sporturilor. Eram pasionat de fotbal si faceam asta zi de zi, chit ca nu mai aveam bani de nimic altceva in ziua respectiva. Citeam gazeta in transportul in comun si cand imi beam cafeaua, era un fel de prima activitate a zilei.Presa scrisa inca rezista pe atunci.

La un moment dat a aparut ceva fascinant in viata mea. Mi-am cumparat primul smartphone, un Blackberry care isi cara tastatura toata sub ecran. Era un telefon patratos, foarte frumos din punctul meu de vedere si care, mai tarziu, a fost numit de Steve Jobs ca fiind un smartphone “really dumb”, ca toate smartphone-urile de altfel pana la aparitia celebrului Iphone.

Dar acel prim smartphone mi-a adus niste “actualizari” in viata mea de atunci, care mi s-au parut fenomenale. Nu aveam cont pe facebook, (inca nu era la moda in Romania, pe atunci). Aveam in schimb acces la internet, puteam sa imi accesez cu el contul de email, puteam sa intru pe siteuri si sa citesc presa…

Am mai cumparat gazeta o perioada, din obisnuinta, dar in scurt timp am schimbat formatul fizic cu cel online, virtual. Cand imi beam cafeaua si imi faceam si agenda, acum citeam si presa sportiva direct de pe telefon.

Raportat la ce se intampla acum, pe atunci asteptam cateodata chiar si un minut ca sa se incarce o pagina cu un articol, dar aveam rabdare, pentru ca nu stiam ca se poate in altfel. Rabdarea de a astepta sa se incarce un material pe blackberry era naturala, cumva. Iar articolele pe vremea aia, daca e sa compar cu ce se intampla acum, erau mult mai calitative. Nu vedeai articol de 1-2 paragrafe, nu vedeai titluri “bait & switch”, totul se masura cantitativ. Si ca sa vii in presa cu un articol cantitativ, iti trebuia calitate.

Apoi am inceput sa imi verific si mailurile, ocazional scriam unele direct de pe telefon, dar de obicei raspunsuri scurte si la obiect. Eram fericit insa ca acum sunt in contact real cu activitatea mea si ca nu ma poate lua nimic prin surprindere.

Si s-a mai intamplat un lucru, de neimaginat inainte. Am inceput sa citesc mai des presa, in special cea sportiva. Acum citeam si la pranz. Mai verificam si contul de email cand eram la masa, sa vad daca a mai aparut ceva intre timp. Daca ma uit in urma, comportamentul meu s-a schimbat destul de mult in perioada aia, pentru ca peste putin timp am dus telefonul in pat cu mine: verificam emailurile din nou, apoi deschideam automat aproape gazeta, citeam 1-2 articole, apoi mai verificam si alte site-uri de stiri inainte sa ma adorm.

Apoi am sarit direct la Iphone si capcana s-a strans din ce in ce mai mult in jurul meu. Internetul acum venea cu viteza fulgerului, au aparut din ce in ce mai multe aplicatii, a aparut facebook-ul. Incet, dar sigur, calculatorul se mutase pe telefon iar eu eram continuu conectat la el.

Iar intrebarea pe care mi-o pun acum, la mai mult de 10 ani distanta, este daca aceasta tehnologie care s-a dezvoltat in timp real cu mine, ca persoana, a ridicat calitatea vietii pe care o traiesc, sau dimpotriva, a scazut-o.

Ce s-a intamplat in anii astia?

Intre un telefon pe care il foloseai strict ca sa suni si sa fii sunat, ocazional sa trimiti sms-uri (doar cand nu reuseai sa dai de celalalt la telefon, pentru ca nu era practic sa stai sa butonezi ceva ce puteai comunica verbal) si un smartphone care iti aduce toata conectivitatea posibila in secolul al XXI-lea in mainile tale si pe care il folosesti la aproape orice altceva decat sa suni sau sa fii sunat – s-au petrecut cateva schimbari majore.

Si cand spun asta ma refer in special la modul in care ne-am schimbat noi, ca fiinte umane.

1. S-a dezvoltat industria fragmentarii atentiei

Steve Jobs a spus, la lansarea Iphone-ului, ca scopul lui este ca tehnologia sa devina indispensabila omului, ca o prelungire a corpului. Relatia cu telefonul, de exemplu, sa devina una simbiotica. Scopul asta a fost preluat mai tarziu si de celelalte companii care produceau smartphone-uri. Atata tot ca distanta de la o relatie simbiotica la una parazitara este ca de la limba romana la limba moldoveneasca. Insignifianta.

Desi se vrea a ne imbunatati calitatea vietii, in realitate ne tine intr-o continua alergare. Fiind continuu in contact cu tine, ca posesor al ei – esti supus unui bombardament informational pe care nici macar nu il mai percepi. Ai constant acces la emailuri, la mesaje, la jocuri din ce in ce mai complexe (care si ele vor sa te tina cat mai mult in fata ecranuli), la aplicatii care iti cer acceptul ca sa iti trimita notificari (deci sa te aduca inapoi, sa te atentioneze), la articole care de care mai “socante”, ca sa te atraga si ele.

Sentimentul este cel al unui copil care merge printr-un bazar si are si bani pe care ii tine la vedere. Toti comerciantii, artistii, actorii, bufonii, animalele de circ, aparatele – tipa, canta, urla dupa tine. Ar fi o experienta interesanta daca nu s-ar intampla zi de zi, de la prima ora la care te trezesti, pana tarziu, cand te culci… si cateodata chiar si cand dormi.

Iar viata a devenit, in felul asta, un bazar si un circ. Zgomotele s-au intensificat in timp si s-au dezvoltat. Recompensele sunt din ce in ce mai atractive, asa ca e din ce in ce mai greu sa treci prin bazar fara sa iti iei o vata de zahar pe bat, sa mananci o acadea, sa treci printr-o casa a misterelor sau sa te uiti la un clovn pe picioroange care iti face cu mana. Zi de zi.

Aceste zgomote care se hranesc cu atentia si energia ta – se numesc fragmentatori de atentie. Iar concluzia este ca mintea nu se mai odihneste. Nu mai avem rabdare, alergam incontinuu, avem sentimentul ca mereu este altceva de facut, ca timpul este din ce in ce mai putin. Iar calitatea noastra emotionala si psihologica a scazut fantastic.

Am devenit dependenti de tehnologie, dar fara sa putem cu adevarat sa renuntam la ea (cum poti face cu orice dependenta de care vrei sa scapi). Cand esti alcoolic se vorbeste de doi mari pasi ca sa te vindeci:

• Primul este sa recunosti ca ai o problema.
• Al doilea este sa nu mai bei.

Problema este ca, desi calitatea vietii a scazut fantastic in numele unui scop nobil, inca nu avem o constientizare generala asupra acestui fapt. Ceea ce face ca primul pas sa fie cel putin indoielnic, de la om la om, pentru ca a devenit o realitate curenta (nu mai stim cum e in altfel).

Cat despre al doilea pas, este virtual imposibil. In secolul al XXI-lea sa nu mai folosesti tehnologia care ti se pune la dispozitie (si conectivitatea cu care vine la pachet) este o sinucidere profesionala in primul rand, apoi sociala si de apartenenta.

2. Au aparut afectiuni psihice noi!

Da, ai auzit bine. Aici vorbim de cel putin doua boli psihice pe care le dezvolti din cauza smartphone-ului, a fragmentarilor de atentie continue si a conectivitatii prea ridicate:

FOMO (“fear of missing out” sau “frica de a nu rata ceva important”) – care are ca simptom ca nu te mai poti bucura de ceea ce faci sau experimentezi, pentru ca altceva mai bun se poate intampla “in lume”; esti intr-o continua cautare a unei experiente mai bune, fara sa ai rabdarea si sentimentul de satisfactie cand faci ceva anume.

NOMOPHOBIA – care inca nu a fost recunoscuta oficial ca o boala psihica moderna, dar este studiata in profunzime si deja se construieste cazuistica; este fobia de a nu fi in contact cu telefonul tau (smartphone in special).

Stii sentimentul ala pe care il ai cand ti-ai uitat telefonul acasa si simti ca mai ai un pic si faci atac de panica? Nu pentru ca nu stii unde este, ci pentru ca nu poti sa il butonezi o zi intreaga?Ca nu ai acces la mailuri, la facebook, la presa, la internet etc. Si acum ce faci, fara telefon? Respiratia este accelerata si ai ticuri nervoase, duci constant mana la buzunar, de unde iti scoteai telefonul. Si multe alte simptome care iti arata, de fapt nivelul de dependenta la care ai ajuns.

Un studiu realizat de compania americana Dscout in 2016 a scos “la iveala” faptul ca, in medie, un posesor de smartphone isi atinge telefonul de nu mai putin de 2617 ori pe zi.

Orice atingere a ecranului a fost luata in calcul. Asta presupune ca daca ai atinge telefonul o data pe secunda, ai avea nevoie de mai mult de 43 de minute pana ti-ai “epuiza” cele 2617 atingeri.

Dar si ca “varfurile” acestui studiu (cei aflati in top 10%) ating propriile telefoane de mai mult de 6000 de ori pe zi.

In majoritatea cazurilor “aceasta activitate“ nu se intampla “concentrat” intr-o perioada anume de timp, ci pe parcursul intregii zile, in timp ce faci “alte lucruri”. Aceasta activitate se numeste “fragmentarea atentiei”.

Nu ne mai putem conecta la o singura sarcina fara sa simtim o nevoie incontrolabila de a pune mana pe telefon (de a verifica ce s-a mai intamplat in lume, de a verifica emailul, facebook-ul, sms-urile etc). Daca nu iti satisfaci aceasta nevoie, incepi sa experimentezi emotii negative similare oricarei dependente (ca atunci cand fumezi, simti nevoia de o tigara si nu ai una la indemana).

3. Cititul si educatia au devenit superficiale!

Probabil ca este cea mai “indrazneata” afirmatie pe care o fac, pentru ca un posesor “conectat” la internet 24/24 printr-un smartphone – ar spune ca dimpotriva, toata aceasta miscare a dus la o crestere educativa. Ai acces la resurse teoretic infinite. “Orice se gaseste pe internet.“

Daca excluzi factorul uman, da, accesul la educatie nonformala a devenit nelimitat. Vrei sa dezasamblezi un cuptor cu microunde, intri pe youtube, dai o cautare si gasesti un film care iti arata cum sa faci asta. Vrei sa plantezi un copac in curte care sa creasca REPEDE ca sa te bucuri de umbra? Dai cautare pe google si afli ca acel copac se numeste Pawlonia, dar si ca poate creste in Romania fara probleme. Apoi dai cautare pe youtube si gasesti si pe cineva care s-a filmat in timp ce planteaza un copac. Dupa ce il plantezi tu, faci o poza si o ridici pe Facebook, ca sa stie lumea cat de misto e viata ta. Iar altii iti vor da like, te vor intreba si ei de unde l-ai cumparat, ce probleme ai intampinat etc.

Asta este partea frumoasa.

Partea urata insa este data de zgomotul din bazar si de modul cum te comporti tu cu toata aceasta “putere”. Nu degeaba, ca parinte, controlezi alimentatia unui copil si chiar accesul la telefon si tableta. Pentru ca stii ca emotional nu este dezvoltat sa se poata abtine de la excese si ca are nevoie de limitari exterioare ca sa il ajute intr-o dezvoltare psihica armonioasa.

Dar in secolul al XXI-lea, in noua realitate, suntem cu totii copii care nu ne putem abtine de la excese. Pentru ca telefonul arunca in noi cu dulciuri, jocuri, distractii, distrageri toata ziua. Si asta inseamna ca scopul fiecarui “site” (aplicatie, canal etc) este sa te traga in lumea lui cat mai repede si sa te tina cat mai mult.

In 2011 – un cititor statea in medie pe un site (si pe un articol) 3 minute si 44 secunde. Astazi, cand citesti acest articol, rata a scazut la 0 minute si 55 secunde. In fapt, daca ai ajuns pana aici si ai citit acest articol cuvant cu cuvant, sunt sanse mari sa fi depasit cele 55 de secunde si sa fii exceptia de la regula. Asta este un semn ca suntem distrasi mult mai rapid si ca ne-a scazut capacitatea de concentrare de mai bine de 4 ori decat in urma cu 5-10 ani.

Cantitatea asta de informatie, coroborata cu fragmentatorii de atentie din ce in ce mai brutali – duce la o scadere drastica a calitatii materialelor. In fapt comportamentul nostru s-a schimbat si el brutal. In timp ce citesti un material, inima ta iti bate mai repede, pentru ca incolteste gandul ca “in alta curte e mai verde” si ca alt material probabil iti spune “mai repede, mai frumos” ceea ce citesti aici. Asta inseamna ca nu mai esti concentrat cu adevarat la ceea ce “consumi”.

De asemenea, o alta cifra relevanta pentru mine – este ca la inceputuri, in 2011, cititul de pe mobil era insignifiant (tindea spre zero). In 2013/2014 procentul era de aproximativ 5%.

In  2017, a ajuns la 67% fara sa iau in considerare tabletele, care au si ele o felie de placinta.

De ce este importanta aceasta statistica? Pentru ca smartphone-ul accentueaza efectul fragmentarii de atentie. Pentru ca practic atunci cand esti pe telefon, cel mai probabil faci “altceva” si te opresti sa verifici ca nu cumva sa se fi oprit lumea in loc in timp ce tu nu erai conectat.

Aceasta superficialitate in comportament duce inclusiv la situatii absurde. Spre exemplu, imediat dupa Rolland Garros 2017, cand Simona Halep a pierdut dramatic nu numai finala cu Ostapenko, dar si posibilitatea de a trece pe un incredibil loc 1 mondial, in Facebook circula un articol preluat de foarte multe siteuri dubioase.

Titlul spunea – “Simona este pe primul loc mondial!”. In descrierea articolului inclusiv mesajul manipula pe “privitor” catre o distribuire mai departe a stirii in sine: “Simona este pe primul loc mondial, dar nimeni nu da share la aceasta stire!”.

Avand in vedere contextul, stirea era intradevar una bomba, pentru ca Simonei ii lipseau putine puncte ca sa treaca in fruntea clasamentului WTA. Doar ca atunci cand apasai pe titlu, articolul era de lungimea unui singur paragraf in care, undeva la jumatate, se mentiona ca este pe primul loc in lume la tenis pe zgura. Ca si cum ai spune ca este lider mondial, dar daca iei in considerare jucatoarele care au fix 25 de ani si 6 luni, cat avea ea.

Acest tip de jurnalism de prostitutie se foloseste de titlurile “bait and switch” (“momeste si schimba subiectul”, in traducere aproximativa). Asta presupune un titlu care sa iti fragmenteze atentia prin ceva “socant”, dupa care corpul articolului sa vorbeasca despre altceva decat spune titlul.

Din cauza asta cand compar presa de acum 10 ani cu presa de acum, diferentele sunt uriase.

Facebook-ul este cea mai importanta sursa de stiri pentru mai mult de jumatate din populatia Romaniei. Si parerea mea este ca folosirea excesiva a fragmentatorilor de atentie duc la analfabetism functional. Adica – desi poti citi un text, nu il poti interpreta.

Spun asta pentru ca am avut mai multi oameni care mi-au trimis articolul in perioada aia si mi-au spus: “A ajuns Simona pe locul 1”.

Iar intrebarea mea instanta era: “Ai citit articolul?”

Raspunsul fiind afirmativ in toate cazurile.

Iar concluziile, din punctul asta de vedere, sunt deprimante:

• ori l-au citit si atunci nu au inteles paragraful, fiind emotional anesteziati de titlu, dar si de graba de a fugi la alta “stire“
• ori nu l-au citit, ceea ce inseamna ca acum atentia unei persoane de multe ori se poate limita doar pe titlu, nu si pe continut.

Timp in care in continuare ne lasam haituti de alti fragmentatori. Si dam incontrolabil din deget scroll, in cautarea a ceva nou, fara sa putem focaliza ceea ce vedem. Si fara sa intelegem ceea ce ni se intampla de fapt.